Prima ninsoare pe anul 2009

Prima ninsoare serioasa pe anul 2009 a prins pe majoritatea blocatarilor A20 inghetati in apartamentele proprii Multumim, dom’ Ramba! Cum care Ramba? Ramba de la RADET. Care parca zici ca e frate cu Jean de la Craiova, var cu Vali de la Barbulesti si fin cu Adi de la Valcea! 😉 Din fericire, in bloc mai exista si o alta minoritate. Care are centrale de apartament. Iar eu, in acest caz, sunt un mandru minoritar. Si de aceea simt fulguiala de afara la intensitate maxima… 😛

Ca mai intotdeauna in astfel de clipe placute, apare si un flashback. Eu, la 15 ani. Intr-o vacanta de iarna.  Dupa-amiaza. Decembrie. Brrr! Ce frig e afara! Ai mei sunt plecati la munca. Pe jos. Pentru ca benzina e rationalizata. Si o pastram pentru urgente. Afara incepe sa ninga cu fulgi imensi. Ma lipesc cu picioarele de calorifer, sa simt cat mai bine firicelu’ de caldura care se scurge prin el. Ating cu nasul, geamul sufrageriei. Langa cowboy-ul abtibild, lipit de tata pentru mine acum 11 ani. Incep sa admir peisajul hibernal de dincolo de fereastra aburita. Si ce observ? Cateva Dacii obosite, printre care si a noastra, asezate pe trotuar. Oameni trecand infrigurati. Incruntati. Imbracati in haine cenusii. Sau cu colorit ciudat. Unii au pungi (pliate) de rafie in mana. Doi se opresc aproape de geamul meu. Parca ii si aud:

„- Au bagat porc la macelarie!

– Ce bine! Eu alerg la piata, sa-mi las rand la oua. Si ma intorc la tine!”

Un Trabant care strabate zgomotos ulita din fata blocului nostru, spulbera „intrunirea” din mijlocul drumului. Accelereaza in dreptul lor. O dara de fum, ca o amintire neplacuta, pluteste o vreme purtata de vant, opacizand atmosfera in jurul lor. Apoi dispare. In neant. La fel si ei. Nu in neant, ci pe la cozi. Insa tot spectacolu’ e dat de zapada care incet-incet acopera, uniformizeaza infrumuseteaza si parca lumineaza totul.

As pleca sa fac ceva. Dar nu prea am ce. Sunt la sfarsitul epocii pre-Internet. Nasol. Adica inca nu am auzit de PC-uri, Google, Messenger si Age of Empire. De celular cu camera 2MP, 3G (HSDPA) si Bluetooth, nici mai vorbesc. Si pe langa lipsa lor, colac peste pupaza, mai traiesc si intr-o tara comunista „multilateral dezvoltata”. Unde televiziunea dureaza de cateva ore pe seara. Iar in jumatate din ele este adulat Conducatoru’ iubit, Geniul din Carpati, Fiul cel mai iubit etc.  Posturi de radio romanesti sunt doar 2. Cuprind stiri, reportaje tovarasesti, muzica patriotica si populara. Al treilea, cel de tineret, emite doar cateva ore, dimineata. In special muzica romaneasca. Muzica adevarata straina, mai deloc. Poate e prea retrograda pentru a fi distribuita la liber. Dau drumul totusi la radio Bucur din camera. Incerc sa prind ceva muzica la niste posturi straine. Dau de un post nemtesc. Si ma delectez cu un vals. Si cand mi-e lumea mai draga, zdrong! Cade curentu’! De fapt, ce ma mir? Doar se intampla de 2-3 ori pe zi acest lucru… Traiasca si infloresca Republica Socialista Romania! In frunte cu Secretarul ei General, tov. Nicolae Ceausescu! URRRA!

Documentar tip Discovery, Made in RSR…

Cred ca o iau la vale, incet-incet. Simt ca ma sufoc. Nu am aer. Si parca sunt intr-un vis urat. Cosmar, ce mai. Mama, tata, de ce nu m-ai facut mai tarziu?

TREZESTE-TE! Ajunge! Revino in prezent. Asa. Respira adanc. Numara pana la 10. Si acum, gata! Sunt din nou in 2009. Oops! Aiurea amintire. Si totusi, contrar a ceea ce am povestit mai devreme, m-am distrat bine in copilarie. Poate si pentru ca nu stiam ca vor exista candva laptopuri, celulare, Windows, jocuri pe calculator etc…

Revenind in prezent, din pacate nu mai am timp sa admir ninsoarea. Am diverse treburi de rezolvat. Si totusi, admitand ca-mi fac timp pentru asa ceva, observ altceva. Ca zapezile au cam disparut din sudul Romaniei… 😦

Asa ca, haideti sa ne bucuram de frumusetea albului (inca) imaculat al zapezii. Si sa lasam restul gandurilor pentru alta data…

Later Edit: Iata alte cateva tentative de poze din neighbourhood…